Afirmația potrivit căreia Bucureștiul ar fi înregistrat o temperatură de „60 de grade Celsius” în 1931 este înșelătoare

Publicat pe 8 August 2023, la 13:03
Actualizat pe 11 August 2023, la 17:02
12 minute de citit
De: Paula CABESCU, AFP România

O afirmație care circulă pe rețelele de socializare, potrivit căreia în București, pe 16 iulie 1931, s-a înregistrat o temperatură de 60 de grade Celsius, a fost folosită de unii utilizatori de rețele de socializare pentru a minimiza gravitatea valurilor de căldură asociate cu încălzirea globală. Totuși, afirmația este înșelătoare, deoarece provine dintr-o confuzie între două categorii de temperatură - cea a solului și cea a aerului. Potrivit Administrației Naționale de Meteorologie (ANM), temperatura maximă a aerului înregistrată în București pe 16 iulie 1931 a fost de aproximativ 38 de grade Celsius. Temperatura aerului este cea mai des folosită în buletinele meteo. Este posibil ca temperatura la sol să fi fost într-adevăr mai ridicată, dar această variație poate fi atribuită expunerii directe a solului la lumina soarelui, ceea ce îl face să devină semnificativ mai cald decât aerul din jur, au declarat experți pentru AFP. Există un consens științific potrivit căruia planeta se încălzește din cauza activității umane.

„Meteorologii anunță valuri de caniculă în toată țara. În anul 1931, presa din România relata despre cea mai intensă căldură din Europa. În ziua de 16 iulie 1931, termometrul arăta incredibila valoare de 60 de grade Celsius în București”, scrie această postare pe Instagram din 25 iulie 2023. „Experții au speculat că ar putea fi vorba despre o căldură ecuatorială, care era de așteptat să lovească Spania sau Grecia, dar în schimb, a afectat în mod neașteptat și România”, continuă postarea.

Aceleași afirmații au fost postate și aici, pe Facebook, pe 25 iulie 2023. Ele au fost menționate și în articole de presă, cum ar fi acesta de la EVZ, care nota în mod fals, pe 24 iulie, că „și în aceste zile Bucureștiul este topit de căldură, însă termometrele nu au mai urcat niciodată la fel de sus ca în 1931”.

Articolul EVZ a fost, de asemenea, captat și distribuit aici, pe Facebook, cu afirmații sarcastice care spun: „O fi fost de vină poluarea din secolul nouășpe!”.

„Tot timpul a fost cald în iulie. Au fost și ani secetoși, adică nu e o noutate ce se întâmplă acum”, comentează un utilizator pe Facebook la o altă postare.

Captură de ecran a postării înșelătoare de pe Facebook realizată pe 2 august 2023

Afirmațiile virale susțin că se referă la relatări din presa vremii, iar una dintre ele - distribuită de peste 1.100 de ori pe Facebook - afișează un articol de ziar presupus a fi din 1931, care folosește aceeași formulare ca și în celelalte postări. Acesta are un titlu care spune: „+60 grade la București. Cea mai mare arșiță din Europa a fost la noi”. AFP nu a reușit să verifice dacă articolul este autentic.

Cu toate acestea, articolul citat în postările înșelătoare ajută la explicarea motivelor pentru care afirmația privind temperatura este înșelătoare. Acesta scrie că „termometrul de la Filaret ... a înregistrat 59 de grade Celsius la soare la sol”, adăugând că „la umbră a fost (sic) 37 sau 38 de grade”. Filaret este una dintre cele mai vechi stații meteorologice din București; un scurt istoric poate fi citit aici. Temperatura aerului este măsura cea mai frecvent utilizată în rapoartele și prognozele meteo, așa cum explică, de exemplu, pe această pagină Biroul Meteorologic din Marea Britanie.

O temperatură a aerului de 38 de grade pe 16 iulie 1931

Contactată de AFP, Administrația Națională de Meteorologie (ANM) a precizat că arhiva sa arată că termometrul a înregistrat o „temperatură maximă a aerului de 38.6 grade Celsius” la stația meteo București-Filaret pe 16 iulie 1931.

Ancuța Manea, cercetător științific la ANM, a declarat pentru AFP, într-un e-mail din 28 iulie 2023, că în tabelele din Arhiva Climatologică nu există informații disponibile pentru temperatura maximă la sol pentru acea dată.

Totuși, a explicat ea, este posibilă o diferență de temperatură de 20 de grade între aer și sol. „Analizând maximele temperaturii aerului și a solului înregistrate la Filaret în anul 2022 am constatat că există o diferență între acestea de aproximativ 20 grade Celsius (maxima temperaturii aerului este 40.7 grade Celsius, iar a solului 60 grade Celsius)”, a spus cercetătorul.

„Aceste procese fizice se produc indiferent de an sau localizare. Din analiza datelor existente în perioada 1961-2022 privind Din analiza datelor existente în perioada 1961-2022 privind temperatura maximă a aerului și temperatura maximă a solului, la stația meteorologică București-Filaret, se constată că în lunile de vară, diferența dintre temperatura maximă a solului și temperatura maximă a aerului variază, în general, între 20 și 35 °C", Mădălina Moise, de la Secția de Climatologie a ANM a explicat ulterior pentru AFP pe 11 august 2023.

„Diferența dintre cele două temperaturi, mai ales atunci când se analizează valorile maxime ale acestora în cursul unei zile, poate atinge sau depăși 20 grade Celsius sau chiar mai mult”, a explicat pentru AFP, la 4 august 2023, Eliza Croitoru, profesor în cadrul Departamentului de Geografie Fizică și Tehnică de la Facultatea de Geografie a Universității Babeș-Bolyai din România (UBB) și membru în Organizația Meteorologică Mondială (OMM), citând factori precum „procesul de propagare a căldurii dinspre sol spre atmosferă”.

Un exemplu foarte recent este cel din 25 iulie 2023, a adăugat Croitoru, „când temperatura maximă a aerului a fost de 40.1 grade C, iar temperatura la sol a fost de 61 grade C”, care a citat datele de la Stația Meteorologică București-Băneasa.

Răspunzând afirmației potrivit căreia „temperatura de 60 de grade s-a datorat unei călduri ecuatoriale”, Manea de la ANM a explicat pentru AFP că, de fapt, „în acele zile ale lunii iulie din 1931, dinspre nordul continentului african s-a deplasat spre sud-estul Europei o masă de aer tropical uscat ce a generat temperaturi mai ridicate în sudul estul Europei și în România”.

„În niciun caz nu putem discuta de acea «influența ecuatorială», ce ar aduce mase de aer foarte cald pe continentul european”, a mai spus cercetătorul ANM. „În majoritatea cazurilor, masele de aer foarte cald ce ajung pe teritoriul țării noastre sunt de origine tropicală și majoritatea din ele ajung pe fondul circulației sudice, din nordul continentului african”.

Cea mai mare temperatură înregistrată în București: puțin peste 42 de grade

Un istoric, folosind datele ANM, al valurilor de căldură din România între 1896 și 2021 poate fi găsit aici, iar un alt istoric al valurilor de căldură din luna iulie între 1882 și 2022 poate fi găsit aici.

„În București, temperatura maximă înregistrată a fost de 42.4 °C la stația meteorologică București- Filaret în data de 5 iulie 2000”, a precizat ANM pentru AFP.

Cea mai mare temperatură înregistrată vreodată în România a fost de 44,5 °C, înregistrată pe 10 august 1951, la stația meteorologică Ion Sion, din județul Brăila.

În general, temperatura maximă a solului din perioada 1961-2022 înregistrată la stația meteorologică București-Filaret, a fost de 68,5 °C, în data de 10 iulie 2007, a transmis ANM pentru AFP. Temperatura maximă a aerului înregistrată în aceeași zi a fost 37,5 °C.

Cum se înregistrează temperaturile

Organizația Meteorologică Mondială recomandă (arhivat aici) ca, la stațiile non-urbane, ecranul care protejează termometrul să se afle la o înălțime cuprinsă între 1,25 și 2 m deasupra solului. „Înălţimea nu trebuie să fie mai mică de 1,25 m pentru a elimina perturbările provenite din gradienții termici”, ne-a declarat ANM. Institutul Național American pentru Standarde și Tehnologie are, de asemenea, o explicație despre acest proces aici.

În rețeaua națională, temperatura aerului este măsurată în adăposturi standard situate la o înălțime de 2,00 m deasupra solului plat și acoperite cu iarbă scurtă. „Rolul acestor adăposturi este acela de a se realiza o măsurătoare reală a temperaturii aerului, care să nu fie influențată de preluarea în mod direct a unei cantități de energie solară sau de radiație infraroșie degajată de obiectele din jur”, a explicat Manea de la ANM.

„Aceasta este temperatura care ni se prezintă în general în prognozele sau diagnozele meteorologice”, a explicat Croitoru pentru AFP.

Temperatura solului, pe de altă parte, este măsurată la suprafața solului sau la diferite adâncimi în sol.

„Pentru temperatura solului la suprafață, termometrul/senzorul este expus direct pe sol, pe o parcelă neînierbată (neacoperită cu vegetație); astfel, termometrul/senzorul de la sol este expus direct razelor solare, fără umbrire. Pentru diferite adâncimi, senzorii sunt îngropați în sol la adâncimi de la câțiva cm la 320 cm”, a precizat profesorul UBB.

Temperatura solului este mai mare decât temperatura aerului

Temperaturile aerului și ale suprafeței pot varia cu mai multe grade pe distanțe foarte scurte - inclusiv milimetri, precizează Organizația Meteorologică Mondială în ghidul său care detaliază trei tipuri de temperaturi: aer, suprafață și sol și drumuri.

În meteorologie, temperatura aerului este unul dintre cei mai importanți parametri ai condițiilor atmosferice, rezultat direct al interacțiunii circulației maselor de aer și a proceselor radiative cu suprafața terestră, a precizat ANM pentru AFP. Este valoarea care „caracterizează starea de încălzire sau răcire a atmosferei, măsurată în platforma meteorologică, în imediata apropiere a suprafeţei terestre”.

„Diferențele dintre aceste temperaturi sunt explicabile prin faptul că atmosfera se încălzește de la sol prin procese radiative și are caracteristici fizice diferite de reținere a căldurii față de sol”, a explicat Manea.

O fântână la apusul soarelui, în centrul Bucureștiului, pe 17 august 2021 ( AFP / Daniel MIHAILESCU)

Piers Forster, director al Centrului internațional Priestley pentru Climă și profesor de schimbări climatice fizice la Universitatea din Leeds, a explicat pentru AFP, într-un e-mail din 2 august 2023, că diferența dintre temperatura aerului și cea a solului poate fi explicată prin faptul că „solul absoarbe direct lumina solară și poate deveni mult mai cald decât aerul din jur”. „La fel cum un termometru expus direct la lumina soarelui se încălzește mai mult decât aerul în care se află”, a spus el.

„Acesta este motivul pentru care există un mod standard de a colecta temperatura «de suprafață». Măsurătorile standard sunt, de fapt, măsurători ale temperaturii aerului, la 1,5 m deasupra suprafeței, într-o cutie umbrită și ventilată, deoarece atât vântul, cât și lumina directă a soarelui pot modifica citirea”, a declarat Forster.

„În plus, înainte ca o citire să devină oficială, trebuie verificat dacă nu este o eroare: ar putea fi vorba pur și simplu de o persoană care a scris un număr greșit sau de un obiect fierbinte în apropiere în momentul în care a fost făcută citirea. Prin urmare, citirile sunt verificate în raport cu stațiile din jur pentru a se asigura că sunt corecte”, a adăugat el.

Trebuie subliniat faptul ca, radiația solară trece prin atmosfera, încălzind foarte putin aerul troposferei prin absorbție. Sursa principala de încălzire a aerului, însă, o constituie suprafața terestră, unde o parte din radiația solară este reflectată iar alta este absorbită, transformată în radiație calorică și transmisă ascendent aerului. Deci aerul se încălzește de jos în sus și nu invers.

„Radiația solară trece prin atmosfera, încălzind foarte putin aerul troposferei prin absorbție. Sursa principala de încălzire a aerului, însă, o constituie suprafața terestră, unde o parte din radiația solară este reflectată iar alta este absorbită, transformată în radiație calorică și transmisă ascendent aerului”, a explicat pentru AFP, pe 3 august 2023, Adrian Tișcovschi, șeful Departamentului de Meteorologie-Hidrologie, Facultatea de Geografie, Universitatea din București. „Deci aerul se încălzește de jos în sus și nu invers”, a precizat el.

Oscilațiile zilnice ale temperaturii aerului, a spus Tișcovschi, sunt similare cu cele ale temperaturii solului, „cu excepția faptului că propagarea variațiilor termice în straturile de aer are loc cu o întârziere, aceasta crescând pe măsură ce ne îndepărtăm de suprafața Pământului spre altitudini mai mari”.

„Această întârziere se datorează faptului că, după recepționarea fluxului solar de către sol, acesta este transformat în energie calorică, ce încălzește solul, după care trebuie să treacă un anumit timp ca radiația terestră să se propage în aer, făcând astfel să apară o decalare între temperaturile externe ale solului și ale aerului”, a spus profesorul.

Verile sunt din ce în ce mai fierbinți

Deși nu toate fenomenele meteorologice extreme pot fi atribuite schimbărilor climatice, experții și oamenii de știință spun că se poate observa o schimbare sistematică a climei. Verile în Europa sunt din ce în ce mai călduroase, iar acest lucru este demonstrat de o comparație a abaterilor de temperatură în Europa în comparație cu anii anteriori.

Intensificarea valurilor de căldură, cum ar fi cel care a afectat o mare parte din Europa de Vest în 2022 sau cel care a lovit India în martie-aprilie 2022, este un semn clar al schimbărilor climatice, spun oamenii de știință.

Anomaliile de temperatură înregistrate în Europa în lunile iunie, iulie și august 2022, potrivit datelor furnizate de Copernicus Climate Change Service ( AFP / Kenan AUGEARD)

Potrivit experților ONU, valurile de căldură extremă sunt deja de 4,1 ori mai „probabile” să apară în cazul unei încălziri globale medii de +1,5°C, comparativ cu era preindustrială, care este cel mai ambițios obiectiv al Acordului de la Paris din 2015.

Acestea ar fi de 5,6 ori mai probabile la +2C° și de 9,4 ori mai probabile la +4°C. Pentru vârfuri de căldură și mai intense și mai rare, cifrele cresc de 8,6 ori mai mult la +1,5°C, de 13,9 ori la +2°C și de 39,2 ori la +4°C. Planeta „a câștigat” aproximativ 1,2°C de la revoluția industrială și, potrivit ONU, angajamentele actuale ale statelor, dacă ar fi respectate, ar duce la o încălzire „catastrofală” de +2,7°C.

Grupul Interguvernamental de Experți privind Schimbările Climatice (IPCC) - organismul interguvernamental al Organizației Națiunilor Unite care avansează cunoștințele științifice despre schimbările climatice cauzate de activitățile umane - a scris în prima parte a celui de-al șaselea raport de evaluare, publicat la 9 august 2021, că este „incontestabil că influența umană a încălzit atmosfera, oceanele și pământul”.

Datele publicate de Ministerul Mediului din România la începutul anului 2023 arată, de asemenea, o creștere clară a temperaturii în ultimele decenii. „Cele mai mari creşteri ale temperaturii medii a aerului sunt în ultimele 2 decenii (2001-2010 şi 2011-2020), în ultimii 20 de ani înregistrându-se de altfel, frecvent recorduri termice zilnice, lunare, sezoniere şi anuale, fiecare dintre acestea doborând recordurile înregistrate anterior”, scrie ministerul.

Infografic cu schimbările climatice din România de la 1900 până în prezent, captură de ecran realizată de pe site-ul Ministerului Mediului pe 4 august 2023

Cei mai călduroși cinci ani din perioada 1900-2022 sunt 2019, 2020, 2022, 2015 și 2007, a mai precizat ministerul.

Un infografic privind tendința de evoluție a temperaturii medii lunare din iulie la stația meteorologică București Filaret, din perioada 1901–2023, transmisă de ANM către AFP arată, de asemenea, un trend crescător al temperaturii în timp.

Tendința de evoluție a temperaturii medii lunare din iulie la stația meteorologică București-Filaret din perioada 1901–2023 transmisă de ANM

Din 1880, temperatura Pământului a crescut în medie cu 0,08 grade Celsius pe deceniu, iar cei mai calzi zece ani înregistrați au fost în 2010, arată aici Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA).

AFP a demontat anterior și alte dezinformări cu privire la încălzirea globală, în special în ceea ce privește datele interpretate greșit și afirmațiile false care sugerează că nu este un fenomen real sau că mass-media exagerează valurile de căldură, de exemplu aici, aici sau aici.

11 august 2023 Materialul a fost actualizat cu noi date transmise de ANM referitoare la temperatura istorică de la stația meteo București-Filaret și diferența dintre înregistrările de temperatură a aerului și a solului.